15 articole
Hotărârea CJUE Corendon Airlines (C-395/20, 2022) a stabilit că devansarea zborului cu mai mult de o oră echivalează cu o anulare în sensul Regulamentului EU 261 — pasagerul are dreptul la compensație dacă preavizul este sub 14 zile.
Hotărârea CJUE Azurair (C-146/20, 2022) a stabilit că orele din confirmarea de rezervare angajează compania aeriană — modificarea ulterioară a orarului fără un aviz adecvat echivalează cu o anulare și dă dreptul la compensația EU 261.
Hotărârea CJUE TAP Portugal (C-74/19, 2020) a recunoscut comportamentul recalcitrant al unui pasager (mușcături, agresiune cu personalul, perturbare gravă) ca posibilă împrejurare extraordinară — dar cu condiții stricte de încadrare și de minimizare a întârzierii.
Hotărârea CJUE Pešková (C-315/15, 2017) a stabilit că o coliziune cu pasăre poate fi împrejurare extraordinară — DAR operatorul aerian trebuie să dovedească măsuri de prevenire rezonabile și să nu cumuleze întârzierea cu propriile ineficiențe.
Hotărârea CJUE Walz (C-63/09, 2010) a clarificat că plafonul de compensație pentru pierderea bagajelor prevăzut de Convenția de la Montreal include atât daunele materiale cât și pe cele morale — un singur plafon unic, nu două separate.
Hotărârea CJUE Wirth (C-532/17, 2018) a clarificat cine datorează compensația EU 261 când zborul este operat în regim de wet lease (avion și echipaj închiriat de la altă companie): operatorul efectiv, nu cel cu care pasagerul a rezervat biletul.
Hotărârea CJUE Wegener (C-537/17, 2018) a stabilit că un zbor cu conexiune realizat printr-o singură rezervare formează o unitate de transport — chiar și etapele operate de o companie non-UE plecate dintr-un aeroport non-UE intră sub EU 261 dacă prima etapă pleacă dintr-un aeroport al UE.
Hotărârea CJUE van der Lans (C-257/14, 2015) a confirmat și extins jurisprudența Wallentin-Hermann: chiar și un defect tehnic neașteptat descoperit la verificarea pre-decolare nu este împrejurare extraordinară — operatorul aerian datorează compensația.
Hotărârea CJUE Folkerts (C-11/11, 2013) a stabilit că în zborurile cu conexiune se contează întârzierea la destinația finală — chiar dacă prima etapă a plecat la timp, conexiunea ratată dă dreptul la compensația EU 261.
Hotărârea CJUE Cuadrench Moré (C-139/11, 2013) a confirmat că termenul de prescripție pentru cererile EU 261 este fixat de dreptul național al fiecărui stat membru — în România, 3 ani de la data zborului conform Codului civil.
Cazul Krüsemann (C-195/17, 2018) a stabilit că o grevă "sălbatică" (absenteism masiv) a personalului propriu al companiei aeriene nu este împrejurare extraordinară — compania datorează compensația fixă, chiar dacă invocă conflictul intern de muncă.
Hotărârea CJUE Rehder (C-204/08, 2009) permite pasagerului să introducă acțiunea împotriva operatorului aerian fie la instanța aeroportului de plecare, fie la cea a aeroportului de sosire — un drept esențial pentru reclamațiile EU 261 împotriva companiilor străine.
Hotărârea CJUE McDonagh (C-12/11, 2013) a stabilit că obligația operatorului aerian de a oferi mâncare, cazare și transport rămâne în vigoare chiar și în împrejurări extraordinare prelungite, precum erupția vulcanului Eyjafjallajökull din 2010.
Cazul Wallentin-Hermann (C-549/07, 2008) a stabilit că o defecțiune tehnică survenită în exploatarea normală a aeronavei nu este împrejurare extraordinară în sensul Regulamentului EU 261/2004 — iată cum îl folosești pentru a respinge refuzul companiei aeriene.
Analiza hotărârii CJUE Sturgeon din 2009 (C-402/07): de ce o întârziere de trei ore sau mai mult la destinația finală dă dreptul la compensația fixă din Regulamentul (CE) 261/2004 și cum o invoci într-o reclamație în 2026.